La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Teișani era formată doar din satul de reședință, făcea parte din plaiul Teleajen din județul Prahova și avea 1355 de locuitori. În comună funcționa o școală deschisă în 1894, o moară pe un iaz de lângă râul Teleajen și două biserici ortodoxe — una fondată de locuitori în 1878 și una mai veche, al cărui clopot purta o inscripție ce arată că a fost turnat la 1786.
Pe teritoriul actual al comunei era organizată și comuna Olteni, formată din satele Olteni, Știubeiu și Valea Stâlpului, având 1200 de locuitori și 298 de case. În comuna Olteni funcționau 2 mori de apă pe Teleajen și două biserici ortodoxe — una construită în 1870 pe locul alteia vechi în satul Știubeiu; și alta în Olteni, datând din 1805. Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837.
În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485.
În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reforma administrativă, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Olteni și Bughiile s-au desființat, prima fiind inclusă în întregime în comuna Teișani, iar cealaltă fiind împărțită între comunele Gura Vitioarei (satul de reședință, Bughea de Jos) și Teișani (satul Bughea de Sus).
Atestările documentare ale comunei sunt însă destul de târzii, presupunându-se că aşezarea Teişani ar fi luat fiinţă prin sec. al XIV-lea. Tradiţia pomeneşte de un sat de tătari, care şi-ar fi sălăşluit tabăra mai jos, spre râul Teleajen şi trăiau din prăzi.
O altă sursă afirmă că satul „exista în epoca descălecării”, dovedită de un document din sec. al XVI-lea , subsumat într-o hotărnicie din sec. al XVIII-lea, din care rezultă că „dintr-un singur străbun se trag trei moşi mari: Ivan, Ilie şi Bratocea, care au stăpânit de la “descălecătoare” munţii Teleajenului şi toată Valea Teleajenului, până la Valea Stâlpului desupra Vălenilor de Munte.
Faptul că Teişanii apare în registrele Brasovului în anul 1529, certifică schimburile de mărfuri dintre localnici şi locuitorii de peste munţi.
Teişanii însă au intrat în istorie odată cu lupta dată aici de oastea lui Radu Şerban.
O menţiune documentară a Teişanilor apare şi în anul 1788 – în memoriile generalului Bauer, iar în 1815 în lucrarea „Istoria generală a Daciei” se menţionează două sate: Teişanii Megieşi şi Teişanii Străini.